Marea Unire din 1918 – un vis implinit dupa veacuri de suferinta
Anul de rascruce 1918 a marcat nu numai sfarsitul unor mari lupte si suferinte, ci a marcat realizarea statului national unitar, visul atator generatii.
Momente premergatoate marii uniri din 1918
Unirea Moldovei cu Muntenia, din anul 1859, a trezit in inimile tuturor romanilor speranta intr-o intregire nationala. De aceea, intre 1859 si 1918, toate eforturile neamului romanesc s-au concentrat in aceasta directie. In scopul realizarii acestui ideal national, Romania a facut primul si cel mai important pas: acela de a participa la Primul Razboi Mondial.
In timpul razboiului, o parte considerabila a teritoriului Romaniei a intrat sub ocupatie straina, tara fiind silita sa incheie o pace odioasa. Cu toate acestea, nadejedea romanilor era indreptata spre teritoriul liber al Moldovei.
Dupa intrarea Romaniei in razboi, in 1916, in Transilvania se recurgea la masuri de o severitate excesiva impotriva romanilor. Acestia aveau nevoie de aprobarea autoritatilor pentru a cumpara pamant, in caz de tradare fiindu-le confiscate averile. Totodata, votul romanilor a fost limitat, iar scolile erau controlate de catre stat.
In Bucovina, autoritatile austriece au aplicat masuri abuzive, recurgand la internari, deportari si executii prin impuscare sau spanzurare.
Multi militari de origine romana, care faceau parte din armata statului dualist, au decis sa se predea si sa lupte, ca voluntari, in randurile armatei romane. Ei au manifestat, astfel, un spirit de sacrificiu, indemnati fiind de aspiratia de a participa la realizarea intregirii nationale.
In 1918, esecurile de pe front au dus la cresterea nemultumirilor si, implicit, la o serie de greve generale si revolte soldatesti. Aceste manifestari au culminat, in toamna acelui an, cu parasirea frontului in masa.
Ostasii reveniti in sanul caminelor lor doreau sa se elibereze de asuprirea exercitata de aparatul birocratic al statului dualist si sa-si afirme, astfel, aspiratiile de ordin national.
La sfarsitul lui octombrie, 1918, au izbucnit revolutiile la Viena si Budapesta. Revolutiile au avut ca rezultat separarea Austriei si Ungariei. Romanii si celelalte nationalitati asuprite au luat hotararea de a-si alege propriul drum: drumul autodeterminarii nationale.
Odata cu aceasta hotarare, a aparut si solutia problemei nationale in Europa Centrala, asa cum, de mult, isi doreau cei a caror libertate nationala de mult visata fusese, fusese, pana de curand, inabusita.
Unirea din 1918 si importanta sa istorica
Primul pas spre intregirea Romaniei l-a reprezentat c, sau Moldova dintre Prut si Nistru. In 1917, ca urmare a revolutiei, Imperiul Rus s-a destramat. Astfel, ideea autodeterminarii nationale incepuse sa prinda contur si toate popoarele aveau libertatea de a hotari asupra soartei lor.
In urma Congresului ostasilor moldoveni de la Chisinau, Basarabia si-a proclamat autonomia. Sfatul Tarii, constituit in decembrie 1917, a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca.
Momentul cheie a sosit abia in 1918 cand, la 24 ianuarie, Sfatul Tarii a proclamat Republica Moldoveneasca “sloboda, de sine statatoare si neatarnata”.
Pasul urmator a fost unirea cu Romania, mama sa, la 27 martie/ 9 aprilie 1918.
Cel de-al doilea teritoriu romanesc care s-a unit cu Romania, in toamna lui 1918, a fost Bucovina.
Dupa dezmembrarea statului dualist austro-ungar, a luat fiinta un Consiliu National al Romanilor Bucovineni. La 15/ 28 noiembrie 1918. Congresul reprezentantilor intregii populatii din Bucovina a hotarat sa fie infaptuita, neconditionat si pentru vecie, unirea Bucovinei cu Romania.
Sfarsitul monarhiei dualiste a dus la crearea unei situatii noi si in Transilvania, ultimul teritoriu care s-a unit, in 1918, cu Romania.
Nationalitatile asuprite au inceput sa se afirme, Partidul National Roman elaborand, astfel, Declaratia de la Oradea. In declaratia mentionata, se dorea dreptul romanilor din Transilvania de a-si hotari asezarea in randul natiunilor libere.
In timpul revolutiei din Budapesta, la sfarsitul lui octombrie 1918, s-a constituit un Consiliu National Roman Central, alcatuit atat din membri ai Partidului National Roman, cat si din membri ai Partidului Social Democrat.
Consiliul proaspat infiintat si-a asumat rolul de reprezentant absolut al idealurilor romanilor transilvaneni, stabilindu-si sediul la Arad.
In tot acest timp, garzile maghiare desfasurau atacuri asupra romanilor si, pentru a nu se produce o ruptura cu statul maghiar, delegatii ardeleni au pornit spre Iasi, cu scopul de a cere sprijin armatei romane. Aceasta a venit imediat in ajutor si a trecut Carpatii in Transilvania.
Hotararea nestramutata a romanilor de peste munti trebuia pecetluita pentru totdeauna. In acest scop a fost convocata, de catre Consiliul National, o adunare a romanilor. Si nu oriunde, ci in orasul istoric Alba Iulia.
Marea Adunare de la Alba Iulia a avut loc pe campul lui Horea. Atmosfera a fost una dominata de patriotism, aducand aminte, din punct de vedere al solemnitatii si semnificatiilor, de manifestarile de pe Campia Libertatii de la Blaj, din 15 mai 1848 de la Iasi, si din 5 si 24 ianuarie 1859, de la Bucuresti.
S-au adunat peste 100.000 de suflete. 100.000 de romani, din fiecare categorie sociala si din fiecare partid politic. Acolo, in Alba Iulia, orasul martor al biruintei lui Mihai Viteazul si al martiriului lui Horea si Closca.
“Trompetele rasuna
Prin munti si prin campii.
Romanii toti s-aduna
Cu sutele de mii…”
Delegatii se reunisera in sala Cazinei, intrunirea fiind prezidata de Gheorghe Pop de Basesti. In acest timp, opt tribune se inaltasera pe campia unde Horea si Closca fusesera trasi pe roata. Marea multime se randuia. S-au rostit discursuri care exprimau semnificatia si importanta acelei zile istorice, o zi a dreptatii poporului roman.
Profesorul Vasile Goldis a dat, apoi, citire “Hotararii de unire”. Conform primului punct al hotararii, “Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decreteaza unirea acestor romani si a tuturor locuitorilor locuite de dansii cu Romania.”
Atmosfera a fost dominata de emotie. O emotie manifestata in cel mai sincer si mai pur mod, prin lacrimi, aplauze si urale. O bucurie pur romaneasca. Fiecare dintre cei prezenti a simtit ca traieste o zi unica, ziua cea mai insemnata din istoria poporului sau. Ziua dreptatii!
In alte puncte ale hotararii, erau mentionate urmatoarele necesitati: respectarea nationalitatilor conlocuitoare, prin indreptatirea lor nationala si confesionala, existenta unui vot obstesc, care sa fie egal si secret, reforma agrara radicala, clasa muncitoare sa beneficieze de drepturi ca in cele mai infloritoare state industriale si, nu in ultimul rand, diferendele nationale sa nu mai aiba, ca mijloc de rezolvare, razboiul.
Ziua de 1 decembrie 1918 a fost ziua in care romanii si-au vazut visul implinit, un vis care ardea precum o torta in sufletele lor. Dupa vecauri de suferinta, ei au putut vedea infaptuirea acelei mult visate Romanii Mari.
Unificarea statului national unitar roman a fost rodul puternicei solidaritati a neamului romanesc. Un exemplu din care fiecare dintre noi avem de invatat… generatie dupa generatie.
Mirosul istoriei va ramane vesnic impregnat in Alba Iulia, cetatea reintregirii neamului. Multi dintre turistii care sunt primiti cu atata caldura in inima tarii raman placut impresionati, plecand cu un bagaj urias de cunostinte si, desigur, cu acel parfum, care ii va insoti pretutindeni.
Puteti fi oricand unul dintre acesti vizitatori, prin urmare, inainte de a gusta din frumusetea sufletului Romaniei, este recomandat sa va informati cu privire la manifestarile si evenimentele care au loc aici, pentru a sti in care va regasiti. In acest scop, va sta la dispozitie Radio Alba Live, mereu incarcat cu noutati, sfaturi, stiri din orice domeniu, toate acestea impletite cu muzica buna!
No Comments