Ce ste este diamantul pentru taierea sticlei?
Un diamant taiere sticla profesional este o unealta folosita pentru a face o taietura pe o suprafata a unei bucati de sticla, care trebuie impartita in doua bucati. Diamantul face o taietura fina in suprafata sticlei si ajuta sticla sa se desprinda. Sticla regulata, poate fi taiata in felul acesta, dar nu geamul securizat, deoarece acesta din urma tinde sa se spulbere, mai degraba decat sa se taie curat in doua bucati.
Un taietor de sticla poate folosi un diamant pentru a crea spartura, dar mai frecvent o roata mica de taiere facuta din otel calit sau carbura de tungsten cu diametrul de 4-6 mm cu un profil in forma de V numita “unghi de reflexie” este utilizat pentru taierea sticlei.
Cu cat este mai mare unghiul de rotire, cu atat este mai accentuat unghiul V si cu atat este mai groasa bucata de sticla pe care trebuie sa o taiati. Unghiul de reflexie pe cele mai multe taietoare de sticla de mana este de 120 °, desi rotile sunt realizate la unghi de 154 ° pentru taierea sticlei cu grosimea de 13 cm.
Principalul lor dezavantaj este ca rotile cu unghiuri mai clare se vor toci mai repede decat omologii lor mai obtuzi. Taierea eficienta a sticlei necesita, de asemenea, o cantitate mica de ulei (se utilizeaza deseori kerosen), si unele dispozitive contin un rezervor de ulei care lubrefiaza roata si o impiedica sa devina prea fierbinte: pe masura ce roata se misca, frecare intre ea si suprafata de sticla genereaza pe scurt caldura intensa si uleiul disipa acest lucru eficient.
Cand este lubrifiata corespunzator o roata de otel poate oferi o perioada lunga de servicii satisfacatoare. Cu toate acestea, rotile din carbura de tungsten s-au dovedit a avea o durata de viata semnificativ mai mare decat rotile de otel si ofera o penetrare mai mare si mai reproductibila in punctaj, precum si o desprindere mai usoara a geamului marcat.
In Evul Mediu, sticla a fost taiata cu o tija de fier incalzita si ascutita. Punctul cald rosu a fost desenat de-a lungul suprafetei umezite a geamului, determinandu-o sa se desprinda. Fracturile create in acest fel nu erau foarte exacte, iar piesele brute trebuiau sa fie cioplite sau “asezate” in forme mai exacte, cu o unealta inclinata numita fier de calcat. Intre secolele al 14-lea si al 16-lea, incepand cu Italia, a devenit a aoarut diamantul, ceea ce a permis o taiere mai precisa. Apoi, in 1869, taietorul a fost dezvoltat de Samuel Monce de la Bristol, Connecticut, si ramane instrumentul standard pentru cele mai multe operatiuni de taiere sticla.
Foile mari de sticla sunt de obicei taiate cu o masa de taiere a sticlei automate CNC automatizate. Aceste foi sunt apoi indepartate manual in foi individuale de sticla (cunoscute si sub denumirea de “lites” in industria sticlei).
Aparatele de taiat sticla sunt fabricate cu roti de diametre variabile. Una dintre cele mai populare are un diametru de 5,5 mm (7/32 in). Raportul dintre arcul rotii si presiunea aplicata cu scula are o influenta importanta asupra gradului de penetrare.
No Comments