bara

Care sunt cele mai importante boli cu transmitere sexuala?

Care sunt cele mai importante boli cu transmitere sexuala?

11:55 22 February in Sanatate
0 Comments
Share Button

Cunoasterea riscurilor aparitiei bolilor cu transmitere sexuala face parte din educatia sexuala a fiecaruia dintre noi, de aceea este esential ca fiecare sa utilizeze platforma online sexedu.ro, pentru a fi mereu la curect cu informatiile de acest gen.

Ce sunt bolile cu transmitere sexuala?

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal), dar care pot fi transmise si pe alte cai.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace etc.) sau de la mama la fat etc.
Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
– Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
– sifilisul;
– gonoreea sau blenoragia;
– sancrul moale;
– granulomul inghinal;
– limfogranulomatoza inghinala.
– Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
– uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
– tricomonaza urogenitala;
– candidozele urogenitale;
– herpesul genital;
– vegetatiile veneriene;
– Molluscum contagiosum;
– scabia;
– pediculoza;
– unele forme de hepatita virala.

Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale, acestea fiind de multe ori incorecte.

Medicul poate fi unul de familie in prima faza, acesta fiind in masura sa faca o trimitere catre un specialist in boli dermato-venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator.

Sifilis

Apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital – in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
– latent – fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive;
– forme de trecere intre secundar si tertiar etc.

Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii.

La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimozaparafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.

Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema – simptomele pot aparea in 3-6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz – pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.

Scabia

Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 – 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente, gen folosirea in comun de lenjerie si haine.

Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.

SIDA

Este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit al sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata, gen infectii oportuniste.

Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos.

Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer.

Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.

Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmozatuberculoza, citomegalia, PcP – o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.

Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile, gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care aceasta boala se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

Gonoreea

In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 – 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben – verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc.

Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani – dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale etc.

Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti etc.

Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata. Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

Chlamydia

Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii etc).

Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14-21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

optimizare seo
No Comments

Post A Comment